Dans

I. Unitatea nu se face, nu se construieşte, nu se reface. Se dă de sus, se primeşte şi, în cele din urmă, fie se pierde, fie se păstrează. Aşa este şi cu unitatea în Biserică, în familie, în viaţă şi în moarte.

II. Lupta e un dans în comun împotriva tuturor celor care au pierdut măsura. Vreau libertate, vreau educaţie, vreau să fiu tată şi mamă de cuvinte vii.

III. Religia modernă a soarelui începe la Versailles: templu, cultură, sânge. Tot aici se şi termină. În lumina acelui Apus am primit o veste bună.

IV. Să spui că în România nu se mai poate trăi de rău ce este, nu înseamnă decât să dai o palmă pe feţele pline de lacrimi ale celor ce în alte locuri trec prin moarte inutil.

V. În total au şapte copii, din care cinci sunt copii ai oamenilor străzii infiaţi de ei, cu diferite probleme, cu sindrom Dawn, cu predispoziţie spre alcool şi droguri, violenţi, la vârste mari, greu de (re)educat. Se retrag în muzică şi de acolo îşi iau forţa. El lucrează 60% ca expert arhitect în proiecte umanitare şi 40% ca voluntar. Ea este pensionată deja şi lucrează 100% ca voluntar.

- Şi cum reuşiţi cu atâtea, cu toate?
- În fiecare sâmbătă dimineaţă, suntem numai noi doi, noi pentru noi. Pentru noi, a fi îndrăgostiţi e ca o rugăciune. Suntem împreună şi ne rugăm. Şi ne bucurăm unul de altul.
- Sunt conştientă, îmi spune, că fără Dumnezeu, nu putem face nimic. Totul este ca un dans în care ne lăsăm purtaţi. Depăşim orice problemă lăsându-ne purtaţi de muzica pe care o rosteşte în noi.

P.S.: Dans şi/sau protest, o luptă pentru unitate. În aceste zile îmi dau seama pe zi ce trece că ajung să gândesc în termeni de pace şi de putere numai dacă înţeleg în aceeaşi secundă că sunt lupte şi mai mari, pe care noi le pierdem pentru că pur şi simplu nu le conştientizăm. Tinerii aceştia au câştigat în cele din urmă. Au acuma dreptul de a învăţa gratuit. Mai înainte de toate, ei au înţeles esenţialul. Iertarea este adevărata putere iar unitatea este singura cale.

Mulţumesc lui Carlos Fuenzalida, prietenul meu din Santiago, care mi-a dat acest film. Am discutat cu el despre felul în care a înţeles să introducă în filmul cu protestul studenţilor din Chile din octombrie 2011 şi imagini despre situaţia precară a preoţilor catolici implicaţi în scandaluri de pedofilie, imagini din primăvara arabă, o mărturie creştină de tip evanghelic şi imagini ale morţii din Africa islamică.

- Pentru că în toate aceste lumi e nevoie de unitate pentru a-i salva pe oameni.
- Dar unitatea vine numai de sus.
- Ştiu, e atât de magnific cum se ascunde El în unitate. Şi atât de trist cum reuşim noi să Îl ignorăm mai tot timpul.

Există un limbaj non verbal al credinţei. Acesta este unitatea.

Ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus...