sâmbătă, 7 februarie 2009

Roma

Solară, caldă, bineprimitoare, aglomerată, aromată, puternică, nostalgică, grăbită, veche. Roma înseamnă artă şi culoare, pietre şi poveşti, tot ceea ce a mai rămas dintr-un imperiu căzut şi reconstruit în spatele papalităţii încape în viaţa ei. Întâlnirile de la Roma au fost foarte copleşitoare, am reflectat mult, am văzut şi diferenţe, am văzut şi unitate. Roma e unică, Roma este mai mult decât un vechi centru politic al lumii. Este ideea Romei. Este un mesaj. Dincolo de istorie au rămas mesajul puterii şi al abundenţei, pinii Romei, luna de pe cer şi muzeele.

Una din porţile basilicii San Piedro este numită poarta morţii. Ai cumva impresia că în faţa măreţiei omului renascentist moartea însăşi rămâne exilată afară. Moartea ca putere. Pentru că înăuntru basilicii, de cum vezi Pieta lui Michelangelo, înţelegi că în creştinism moartea însăşi nu este decât slăbiciunea unui iubiri incomplete. Dacă iubeam deplin, ea nu mai exista.



Cam aşa au crezut oamenii că Dumnezeu îi vede pe oameni de sus. Şi au construit o cupolă în care vederea lui să încapă. De aici de sus, oamenii sunt mici de tot şi par pierduţi în lumină.



Roma este oraşul în care ai parte de cel mai plăcut contrast: între imperial şi local, între construcţii megalice şi detalii revelatoare. Am văzut multe, dar nu voi povesti decât despre San Clemente. Aici mozaicul refăcut în sec. al XII-lea după cel din sec. al VI-lea mi-a dat mult de gândit.

Arborele vieţii cu atâtea lucruri fireşti pierdute în umbra sa. Cunoaşterea lumii şi viaţa ei sunt toate simbolizate acolo, în desişul vieţii şi în faţa istoriei.



Te apropii şi vezi şi mai mult.



Şi mai aproape. Aici începe să se arate puterea artei.



Mi-a luat mult până am înţeles de ce au fost reprezentaţi apostolii şi Iisus Hristos sub chipul mielului care susţine viaţa - viţa de vie. Într-un colţ, cetatea Betleemului care vede minunea. În turn stă o prinţesă, iar poarta turnului este închisă. Ea este umanitatea ce îşi aşteaptă Mântuitorul, un Făt-Frumos din altă lume. Care aşteaptă un sărut veşnic pentru salvarea sa din robia turnului. Din turn vezi, dar nu atingi. Ţi-e dor dar nu poţi vorbi. În turn eşti mereu singur.



Solară, caldă, Roma.