Simţi

În faţa unei nedreptăţi simţi cum fiecare celulă din fiinţa ta se sugrumă şi caută cu disperare Adevărul. Trăim într-o lume în care anormalitatea sufocă zâmbetul şi lasă lacrimile să caute bezmetice drumul spre un sens, o lume în care simţi că mori în fiecare zi ca să înviezi mereu cu o nouă speranţă în sânge. Speranţa cea nouă că acum, măcar acum, va fi altfel, că acum, sau măcar acum, lumea în care tu rezişti se schimbă puţin câte puţin în bine.

Cine este vinovat?

În niciun caz nu El, ci toţi cei care se roagă prea puţin. Prea sărac. Prea uniform. Prea nesimplu.