Singurul lucru pentru care această metropolă nu se dezintegrează este dragostea. Din păcate, aici dragostea este doar o idee, un principiu, un idol: ideea de dragoste, ideea de a fi romantic, ideea de a seduce.
Pentru că în spatele zidurilor, parisienii nu iubesc. Am încercat mereu să caut dincolo de clădiri oamenii care se ascund şi, cu ajutorul lor să simt, să văd, să ating dragostea, simbolul acestui oraş. Şi din păcate am descoperit nişte oameni ce se ascund în ambiţii, în artă şi în istorie. Împăcaţi cu ideea că ei sunt doar un simbol. Un simbol menit să păstreze un secret pierdut al fericirii, un simbol menit să îi ajute pe oameni să nu uite să caute mereu ceea ce le lipseşte: dragostea cea mare.
Noi, cei de departe, din lumea în care alteritatea lui Dumnezeu încă mai are loc în şcoala minţii, credem că ei, acolo / aici, iubesc. În realitate nu iubesc. Ei se apropie de iubire prin simboluri, iar nu prin experienţă.
A iubi la Paris este cruce şi lumină, moarte şi înviere. Aici, dacă reuşeşti să iubeşti, totul are sens.
În alte locuri ale pământului a iubi este firesc, aici este o provocare.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate.
P. S.: Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o. Unde este înţeleptul? Unde este cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. (1 Cor 1:18-21)
Un comentariu:
Am trait candva la Paris, cam un an, am studiat si am avut sentimentul ca apartin acelei lumi... apoi am parasit-o, dar ma intorc de fiecare data la Paris ca acasa, cu un dor si o neliniste pe care nu le incerc in niciun alt loc din lume... o mare casa cosmopolita unde te poti pierde, instrainat de tine si de toate, printre toti ceilalti, la fel de instrainati... probabil de asta ma simt bine la Paris... pentru ca acolo imi dau voie sa ma simt dezgolita si dezvelita... nu mai am nevoie sa ma prefac ca ar exista pe undeva DRAGOSTEA CEA MARE... Parisul este un loc de unde sa te intorci ca sa descoperi si sa traiesti DRAGOSTEA cea marunta si smerita, de fiecare zi, acolo de unde ai plecat...PS Avionul meu spre Paris decoleaza miercuri, 30 martie, cam prea de dimineata pentru gustul meu...
Trimiteți un comentariu