Limite

Înainte de a face ceva concret pentru omul de lângă tine, trebuie - prin dragostea pe care o înveţi să o porţi faţă de el - să crezi în omul acela. În Omul Acela. Altfel nu se poate.

A crede în om înseamnă a avea un viitor. Şi tu, şi el.

A crede înseamnă a face ceea ce nu există încă să existe. Mai înainte de a fi lumea, Dumnezeu a crezut în mine.

Credem că suntem la apogeul descoperirii puterii omului, când de abia suntem la începutul începutului.

P.S.: Mai 2013. Sâmbăta de Sus. Un loc de suflet pentru mine. Am descoperit în acest mai la Sâmbăta de Sus exact care îmi sunt limitele şi cât de mare este puterea lui Dumnezeu. De la agonie la extaz, de la bucurie la călătorii nesfârşite în căutarea unui sens, le-am împlinit pe toate cu bine, dincolo de ceea ce ştiam şi ceea ce nu ştiam. Dincolo de diferenţe şi mai ales fiind cât se poate de sincer. În aceste zile am reînvăţat ce înseamnă să lupţi pentru a fi împreună şi mi-am redefinit ideea de voluntariat şi de internaţional. Am învăţat o lecţie de viaţă venită din inima tuturor prietenilor noştri din Asia, mai exact din Filipine, Myanmar, China şi Malaezia. Asia este o minune. Fascinantă şi simplă în acelaşi timp. Poate prea simplă câteodată în comparaţie cu cât de mult ne complicăm noi viaţa inutil. O promisiune se naşte în mintea mea. Vezi atâta diferenţă şi atâta adevăr despre viaţa trăită altfel, adică pur şi simplu corect în raport cu legea vieţii. Îţi pui întrebări. Solidaritate în Africa? Mai puţin. Dar multă căldură şi înţelegere a ceea ce înseamnă viaţa ca atare. Mă gândesc din ce în ce mai mult la români şi România şi îmi dau seama că suntem - din foarte multe puncte de vedere - nişte africani albi. Are 82 de ani şi a venit de la Santiago de Chile la Sâmbăta de Sus pentru a spune cât de mult crede ea în familia creştină. Mă gândesc imediat la toate provocările din jurul meu şi îmi dau seama că nu există limite atunci când crezi. Că la 82 de ani poţi fi - cu adevărat - la începutul începutului.

Şi totuşi, dincolo de ceea ce pare şi de ceea ce nu pare, a fi ortodox nu suportă comparaţie. Diferenţa dintre Ortodoxie şi ceilalţi este că toate celelalte spiritualităţi sunt - la diferite niveluri - inventate, programate, cerute, premeditate. Ortodoxia, în schimb, este dar inegalabil, un mod de viaţă neprogramat, imposibil de cosmetizat. Pur şi simplu dar unic, în adevăratul sens al cuvintelor dar şi unic. Originalitate cerească. Ceilalţi caută şi nu ştiu ce caută. Noi avem deja şi nu ştim ce avem. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat din nou de înţeles acest adevăr.

P.S.2: L-am căutat pe Dumnezeu şi nu L-am găsit. M-am căutat pe mine însumi şi nu m-am găsit. L-am căutat pe aproapele meu şi i-am găsit pe toţi trei.