În anticamera unei lecturi plăcute:
„Ce înseamnă: pur? A toate cuprinzător. Absolut pur ar fi, dacă vreţi, cuprinzător al tuturor impurităţilor. Sporind numărul lor, ele se virtualizează pur şi simplu.
De ce o preocupare e mai pură decât alta, o bucurie (cărturărească, de pildă) mai dezinteresată şi pură decât alta? Pentru că închide în ea mai multe promisiuni. Dar analiza descoperă lesne impurităţile, care nu se anulează decât pentru că se îndesesc. În bucuria de a descoperi ceva adânc, un adevăr revelator (epifanic, n.n.) e şi promisiunea aprobării viitoare, şi a succesului, şi - cât se poate de concret - a fericirii lumeşti de mâine. E promisiunea puterii. Pe care poţi să n-o exerciţi, s-o laşi în putere, virtuală; dar care, singură cu bogăţia ei, e materia bucuriei tale pure.
E Paradisul în concretul lui, unde te bucuri să regăseşti toate fericirile. Paradisul înţeles de aici. Aş spune că Paradisul pe care-l scontează bunul creştin, dacă e viu, e cel în care se vor putea mânca toate fructele, începând cu cele oprite. Dar s-ar putea, numai.”
din Constantin Noica, Jurnal filozofic.
P.S. Un text care spune mai mult decât aş fi putut eu spune despre nepublicarea notiţelor din acest jurnalul epifanic din ultimele luni...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu